Argument - FESTin pe Bulevard

Argument

De ce criza limbajului, dintre atâtea alte crize care ne copleșesc?

Pentru că, într-o seară, în pauza unui spectacol pe care îl prețuiesc chiar dacă are un limbaj socotit de multi indecent, două prietene mi-au spus că nu e admisibil să se vorbească așa într-un teatru. Chiar dacă ne aflăm pe bulevard?-  am întrebat candid, ca să mai relaxez atmosfera. N-a fost chip. Una dintre doamne a rămas până la capăt, recunoscând, într-un târziu, că e un spectacol meritoriu, în pofida limbajului ”trivial”, în vreme ce a doua a plecat cu o replică devastatoare: Așa se poate distruge teatrul!

Pentru că, la o întâlnire cu actorii teatrului, un coleg mi-a spus cu ton ridicat: Așa ceva nu se poate. Niciodată nu s-au jucat în Nottara asemenea mizerii. Suntem ultimul teatru din București. I-am răspuns că publicul, cronicile și invitațiile la festivaluri spun altceva. Că spectacolul incriminat se vinde ca pâinea caldă, este selecționat în FNT și în alte festivaluri prestigioase. Că e menit să aducă tinerii la teatru, pentru că publicul nostru e cam îmbătrânit, tocmai din cauza pudibonderiei care ne-a caracterizat până acum. 

Așa mi-a venit gândul să dedicăm una dintre sectiunile principale ale Fest(in)-ului acestui tip de spectacole care, oricum, se joacă peste tot, fără să alunge publicul sau să distrugă teatrele.

Când am început să caut spectacole reprezentative, care să poată susține această idee, am constatat că sunt mult prea multe. Oricât m-am străduit, știu că am nedreptățit destule spectacole valoroase, neputând să le aduc în festival. Chiar dacă ediția din acest an are zece zile și... multe provocări. Provocarea de a renunța, măcar pentru vreo clipă, la false pudori și de a recunoaște că “”ordinar” poate fi și un spectacol în care nu se înjură deloc, dar nu e decât o șușă. Că indecent poate fi nu doar un spectacol în care personajele sunt la marginea societății și marcate de tot felul de crize, vicii, obsesii etc., ci și acelea care ne ronțăie timpul fără a ne spune nimic. Că teatrul adevărat este acela care ne arată așa cum suntem, punând degetul pe rană, acela care ne pătrunde în suflete, adesea făcându-ne să ne doară, acela care ne face să râdem în hohote ori ne pune pe gânduri. Că teatrul este și o întrunire mondenă, un loc al întâlnirii cu prietenii, un loc în care noi înșine devenim actori, suntem parte din reprezentație. Acestea sunt câteva dintre motivele care m-au făcut să aleg o temă incomodă pentru unii, rezonabilă pentru alții și, sper, de succes pentru public.

Pe toți aceia care roșesc la o înjurătură rostită mustos pe scenă îi invit la colocviul dedicat crizei limbajului. Cred că e bine să discutăm despre noile tendințe, despre diferența dintre bine și rău în teatru, despre ceea ce suntem și ceea ce ne dorim a fi, despre oglinda vremurilor care este teatrul de când lumea. Să nu uităm cum era privit Caragiale în vremea lui... și cum îl privim noi azi. Nu știu cât va ține moda acestui tip de producții, dar știu că ele reflectă ceea ce riscăm să devenim. Dacă nu cumva suntem deja. Cred că menirea teatrului este și aceea de a ne arăta adevărul. De noi depinde dacă ascundem gunoiul sub preș sau îl ducem la tomberon. Nu credeți?

 

Marinela ȚEPUȘ,

 

     Directorul Teatrului Nottara

     Directorul Festivalului Fest(in) pe Bulevard